In ultimii ani, odată cu avansarea tehnologiilor, a crescut și numărul fotografilor. Fie ei profesioniști sau amatori. Toată lumea, sau marea majoritate, deține acum măcar un smartphone capabil să facă poze, dacă nu o cameră foto ceva mai capabilă. Dacă mai și citești pe ici pe colo câteva articole din domeniu, aplici câteva reguli simple și mai apar și doi-trei prieteni sa-ți laude imaginile... mai, mai, că-ți vine să adaugi numelui tău din social media și un "photography" :P
Eu percep motivațiile pentru care oamenii fac fotografie în moduri diferite. Unii fac asta pentru că au talent, din pasiune, pentru că nu se pricep sau nu-i interesează altceva, alții pentru că au nevoie de un hobby, unii pentru că își permit, că-și doresc să călătorească, pentru faimă, sau pentru că trăiesc din asta. În cele mai multe cazuri nu găsesc la un singur om, fotograf, toate motivele astea de mai sus. Însă de asemenea consider că nici unul din motive nu e greșit. Sunt oameni care nu prea au talent sau pasiune pentru jobul lor și totuși trăiesc din asta și se numesc profesioniști și asta în orice domeniu, nu doar in fotografie. Mă bucur doar că multă lume se apleacă, ca și mine, asupra acestui domeniu, indiferent ce-i mână în direcția asta!
Știu că apar frustrări și e greu să judeci obiectiv... dar, ideea mea e că sunt puțini fotografi cu adevărat vizionari. Sunt mulți fotografi care-și dau cu părerea despre fenomen, printre care și eu, însă puțini sunt cei care aduc ceva cu adevărat nou în lumea asta. Odată cu tehnologia a evoluat și marketingul și odată cu asta văd cum mare parte din piața foto e acaparată de vânzători care-ți vând, fotografic vorbind, produse depășite dar prezentate ca artă. De ce mi-aș cumpăra o super cameră de 2500-6500 Euro ca să mă laud că produc imagini fără focus, alb negru și pline de zgomot ca la începuturile fotografiei ? La începuturi oamenii făceau genul ăla de fotografie pentru că tehnica nu le permitea altceva, ăla era maximul. Acum însă lucrurile stau cu totul altfel. E ca și cum ți-ai cheltui o grămadă de bani pe ultima generație de bicicletă de curse ca să zici că asta te ajută să prinzi esența trăirii, când te duci până la serviciu 800 de metri, de două ori pe an. Asta se aplică și la mașini! Adică nonsens. ;) Dar și acolo există o nișă de clienți care aia vor și e clar că unde e cerere vine apare și oferta.
Motivul multor frustrări e simplu și izvorăște dintr-o nevoie naturală a oamenilor să li se pună și să creadă în povești. Ideea e că nu întotdeauna, însă de multe ori, ca-n viață, fix ăștia care de fapt nu-s nici vizionari, nici pasionați, nici talentați în ale fotografiei, țin discursuri și creează trenduri despre cum ar trebui să evolueze și să fie lucrurile pe viitor. Mulți vin, zic vorbe alese spun cuvinte mari cum ar fi "artă, sentiment, omenie", dar în final totul se rezumă la rezultate pe partea financiară. Nici asta nu e fundamental greșit! Oamenii sunt dispuși încă din copilărie să creadă în povești și cu cât povestitorul e mai priceput, cu atât are și mai mulți adepți înfocați pentru care contează mai mult povestea decât rezultatele muncii sale. Se întâmplă să cunosc oameni care sunt atât pasionați, plini de talent și viziune fotografică și care storc camerele de ultimă generație până la ultima picătură de limitare tehnică... și pentru care partea financiară, chiar dacă există, ea nu se regăsește prea sus în topul priorităților.
Așadar, cred că fiecare are perspectiva, viziunea, motivele și metodele sale care funcționează pentru el în fotografie și cred că nu e ok să judecăm noi asta, chiar dacă avem poate pornirea de-a o face. Cel mai simplu e să dai cu "huo" de pe margine !
Eu am tendința să îi judec în schimb pe cei care dau cu "huo" aiurea. Pe infatuații care își dau prea multă importanță cu un tupeu obraznic, fac un circ penibil și se bagă în chestiuni despre care n-au nici o idee sau competență și fac pe avizații pentru neinițiați! Cred că genul ăsta de oameni sunt toxici, niște carii pentru societate, de care trebuie să-i dăm de-o parte în viața noastră și așa scurtă. La noi, în zona asta de Europă, bănuiesc că treaba asta specifică ne trage în jos. Cred că dacă vorbim în necunoștință de cauză (în sensul că nu am studiat și nu ne bazăm pe experiențe proprii), ne putem abține din a comenta aiurea dându-ne cu părerea, eventual jignitor la adresa altora. Ar fi înălțător !
Din cultura altor popoare, eu am învățat că e normal să avem opinii diferite și nu suntem obligați sa-i facem pe alții să ne împărtășească aceleași opinii, așadar hai mai întâi să fim oameni!
Comments